Obiectul material al infractiunii
Prin obiectul infractiunii se intelege obiectul propriu-zis al acesteia, adica valorile si relatiile sociale amenintate sau vatamate efectiv prin savirsirea faptei si ocrotite prin incriminarea acesteia, spre deosebire de obiectul zis material al 'infractiunii, prin care se intelege entitatea materiala (un obiect ori un lucru din lumea reala, un animal, corpul persoanei etc.) asupra careia se atenteaza, amenintind-o cu un pericol de vatamare materiala sau provocindu-i efectiv o astfel de vatamare.
Distinctia e necesara, fiindca, in timp ce obiectul nemijlocit exista la orice infractiune, ca factor necesar al acesteia, obiectul material nu exista la orice infractiune, ci numai la acelea la care valoarea sociala ocrotita consta sau se exprima intr-o entitate materiala. Astfel, amenintarea sau vatamarea relatiilor sociale are loc prin intermediul acestei entitati, care este obiectul material al infractiunii.
Un astfel de obiect material exista, de exemplu, la infractiunile contra proprietatii, fiind format din bunul asupra caruia se in-dreapta activitatea infractionala (bunul furat, distrus, delapidat, obtinut prin escrocherie etc.), la infractiunile contra vietii si sanatatii, fiind format din corpul persoanei asupra careia se indreapta actiunea de omor sau vatamare, la infractiunile contra sigurantei circulatiei transportului feroviar, fiind format din instalatiile de cale ferata, mate-rialul rulant, marfurile si persoanele transportate etc.